Пандемия COVID-19 значительно ухудшила положение людей с ограниченными возможностями на рынке труда в Молдове. 

Общество людей с ограниченными возможностями Республики Молдова положительно оценивает повышение пенсий, осуществлённое нынешними властями.

Однако из-за роста тарифов и цен на многие продукты повышение пенсий не покрывает потребности людей с ограниченными возможностями. „Все власти страны, которые были до сих пор, выражали нам сочувствие, но положение остается весьма тяжёлым”, - заявил председатель общественной ассоциации „Общество людей с ограниченными возможностями Республики Молдова” Михай Мэрджиняну по случаю Международного дня людей с ограниченными возможностями, передает ipn.md

Проблемой является и отмена с 1 мая этого года налоговых льгот на ввоз сырья и оборудования, которыми пользовались специализированные предприятия, созданные общественными ассоциациями лиц с ограниченными возможностями. Отменённые льготы были заменены субсидированием государством рабочих мест для лиц с ограниченными возможностями. „Это изменение отразилось на нас негативным образом. Субсидии помогают обеспечивать более высокий уровень оплаты труда, но, с другой стороны, выпускаемая нами продукция больше не в состоянии конкурировать с товарами, которые производят крупные молдавские предприятия”, - отметил Мэрджиняну.

В большинстве своём предприятия, созданные вышеупомянутыми ассоциациями, выпускают одежду – военную форму, обмундирование для карабинеров, камуфляжную форму и т.д. Льготы, которые действовали до 1 мая, обеспечивали этим предприятиям конкурентоспособность в ходе аукционов, организуемых государственными учреждениями. С отменой льгот положение этих предприятий ухудшилось, им стало труднее выдерживать конкуренцию со стороны крупных предприятий отрасли.

Очень полезной программой является выписка из учреждений интернатного типа, то есть перевод людей с ограниченными возможностями из больших приютов в общинные дома, рассчитанные на 4–5 человек (под присмотр специалиста по уходу), или в семьи. Имеются примеры того, что на этом направлении кое-что было сделано. „В то же время из-за низкого качества услуг, оказываемых лицам с ограниченными возможностями на дому социальными работниками, всё ещё велико число нуждающихся, желающих попасть в приюты”, - пояснил Михай Мэрджиняну.

И в этом году Общество организовало благотворительные столы, подготовило продовольственные пакеты и денежную помощь для самых нуждающихся в них людей с ограниченными возможностями со всей страны. 42 филиала общества действуют во всех районах страны, включая относящиеся к приднестровскому региону, а также в муниципиях Тирасполь и Бендеры.

Международный день людей с ограниченными возможностями был учреждён Организацией Объединённых Наций в 1992 году и ежегодно отмечается 3 декабря, он призван поддержать людей с ограниченными возможностями по всему миру. Люди, признанные лицами с ограниченными возможностями, составляют порядка 7% населения, обычно проживающего в Молдове. По данным Национальной кассы социального страхования, на 1 января 2021 года число лиц с ограниченными возможностями составляло 174,5 тысячи человек, в том числе 10,4 тысячи детей в возрасте до 17 лет. Доля людей с ограниченными возможностями составляла 6,7% от общего населения, обычно проживающего в стране, а дети с ограниченными возможностями составляли 1,9% от общего числа детей, обычно проживающих в Республике Молдова. Почти каждый седьмой человек с ограниченными возможностями (15,0%) входил в категорию лиц с тяжелой формой ограничения возможностей.

По случаю Всемирного дня людей с ограниченными возможностями примэрия муниципия Кишинёв предоставила единовременную материальную помощь 2900 лицам с особыми потребностями.

ipn.md

Angajarea asistată a persoanelor cu dizabilități

Beneficiarii angajării asistate sunt persoanele cu dizabilități înregistrate cu statut de șomeri la subdiviziunea teritorială a ANOFM, aflate la evidență mai mult de 6 luni și care nu au fost angajate, cărora li se recomandă încadrarea în câmpul muncii și beneficierea de angajarea asistată conform concluziilor Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității şi Capacității de Muncă.

Hotărârea Guvernului nr.78  din 26 mai vine cu modificarea unor acte ce țin de domeniul ocupării forței de muncă, inclusiv la HG nr.1276/2018 prin care au fost aprobate procedurile privind accesul la măsurile de ocupare a forței de muncă.

Serviciile de angajare asistată vor fi realizate de către prestatorii de servicii de angajare asistată acreditați, ce vor fi selectați anual de către ANOFM în conformitate cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice. Serviciile de angajare asistată sunt acordate în mod gratuit de către prestatorii de servicii persoanelor cu dizabilități.

Serviciile sunt finanţate din alocațiile bugetare aprobate anual,  mijloacele provenite din donații și granturi, precum și din alte surse conform legislației.

Potrivit procedurii, angajarea asistată prevede cinci etape: stabilirea contactului și implicarea beneficiarului; elaborarea profilului vocațional; identificarea locului de muncă; implicarea angajatorului și  asistența la locul de muncă și monitorizarea postangajare. Totodată, șomerul cu dizabilități este în drept să refuze beneficierea de serviciile de angajare asistată, consemnând despre aceasta în declarația de refuz.

La etapa identificării locului de muncă prestatorul de servicii examinează aptitudinile și abilitățile beneficiarului din perspectiva relevanței lor și a cerințelor de pe piața muncii, asigurând legătura între necesitățile de angajare ale beneficiarului și nevoile angajatorului.

Partenerii de dezvoltare și persoanele juridice de drept privat pot utiliza această procedură la implementarea activităților de angajare asistată pentru persoanele cu dizabilități.

In R. Moldova sunt inregistrati 15,3 mii de copii cu dizabilitati. In jur de 90 la suta din ei sunt privati de dreptul de a frecventa scoala.

Odata diagnosticat „cu nevoi speciale", un copil din Moldova are sanse minime sa se integreze in societate. Sistemul educational are o singura referire pentru aceasta categorie de copii - scolile speciale, institutii care ii tin departe de familiile lor, dar si de restul lumii. Parintii care aleg sa-si dea copiii la scolile din comunitate au de infruntat o sumedenie de bariere: accesul propriu-zis in institutie, refuzul directorilor de a-i scolariza, lipsa unor programe speciale de instruire si multe altele.

Potrivit ONG-urilor active in domeniul drepturilor copiilor, in jur de 90 la suta din copiii cu dizabilitati sunt privati de dreptul de a frecventa scoala.

Cel mai bun elev din clasa nu a fost niciodata la scoala    

Sergiu are zece ani si este elev in clasa a II-a. S-a nascut cu o maladie congenitala si nu se poate misca decit cu ajutorul scaunului rulant. Desi este unul dintre cei mai buni elevi din clasa in care invata, baiatul nu stie cum arata scoala, pentru ca nu a mers nicio zi la scoala. In general, de cind se tine minte, nu a prea iesit din casa. Invatatorul il viziteaza de trei ori pe saptamina. In zilele in care are ore, Sergiu e cel mai fericit copil din lume. Ii place sa invete si se ambitioneaza sa aiba de fiecare data cele mai bune rezultate. Singurele contacte cu lumea inconjuratoare se reduc la rude si apropiati. Sergiu spune ca viseaza sa mearga la o scoala adevarata, sa discute cu copiii, sa-si faca prieteni. Dar, deoarece locuieste la etajul VIII al unui bloc in care nu este ascensor, visul baiatului pare a fi unul din domeniul fantasticului.

In situatia lui Sergiu se afla astazi sute de copii care se vad nevoiti sa se multumeasca cu putinul pe care societatea li-l ofera.

Instruirea la domiciliu – o solutie partiala

„Dupa independenta nu s-a facut nici un studiu la nivel republican prin care sa se stabileasca citi copii cu dizabilitati au absolvit cel putin clasele gimnaziale", sustine Igor Mereacre, director al Asociatiei „Motivatie". Potrivit lui, multi copii cu nevoi speciale ajung la maturitate analfabeti. In imposibilitatea de a obtine studii si, implicit, o meserie, majoritatea acestora depind tot restul vietii de ajutoarele sociale. Un studiu efectuat de asociatia „Motivatie" in trei raioane ale republicii releva ca mai mult de jumatate dintre cei chestionati nu au avut sau nu au acces la educatie, aceasta constatare fiind valabila atit pentru instruirea in institutii de cultura generala, cit si pentru invatamintul special. Si asta in conditiile in care in Republica Moldova invatamintul prescolar si cel gimnazial este obligatoriu. Doar 2 la suta din copiii cu dizabilitati spun ca au prieteni cu care comunica. Ceilalti comunica preponderent cu membrii familiei si cu rudele. Dupa cum vedem, aceste categorii de copii, practic, sunt excluse din societate.

Numarul copiilor cu dizabilitati care merg la scolile din comunitate se cifreaza la citeva sute in toata Moldova. Instruirea la domiciliu, propusa de autoritati pentru copiii cu probleme grave de sanatate, este o solutie partiala, sustin specialistii. Asta deoarece, stind acasa, ei nu au parte de comunicare, ceea ce este chiar mai important decit instruirea. „Scoala nu presupune doar acumularea de cunostinte academice, ea ne invata sa traim impreuna, sa colaboram, sa ne descurcam in viata. Scoala e un model in miniatura al societatii in care copilul invata a comunica, a interactiona cu ceilalti", spune Viorica Cojocaru, director executiv la Centrul de zi „Speranta".

In toata lumea, copiii cu nevoi speciale invata alaturi de ceilalti copii, in asa-numite clase incluzive. Potrivit unei definitii UNESCO, educatia incluziva este un mod de educatie adaptat si individualizat in functie de nevoile tuturor copiilor in cadrul claselor in care se regasesc copii cu nevoi, capacitati si nivele de competenta foarte diferite. In Moldova clasele incluzive sunt o raritate. Putinele clase existente au fost deschise la insistenta si cu efortul parintilor care au dorit sa le ofere copiilor lor o sansa de a se integra in societate. Ministerul Educatiei recunoaste ca procesul de organizare a invatamintului incluziv e abia la inceput de cale. Agnesa Eftodi, sefa Directiei educatie prescolara si invatamint general la Ministerul Educatiei este de parerea ca sistemul educational din tara noastra inca nu este pregatit sub aspect de infrastructura, dar si sub aspect atitudinal pentru realizarea educatiei incluzive.

„Desi 70 la suta din cadrele didactice indica faptul ca in scoala in care ei predau sunt copii cu dizabilitati, doar jumatate din cadrele didactice considera ca acesti copii ar trebui sa invete in scolile comunitare. Totodata, fiecare al treilea elev din clasele superioare nu este de acord cu afirmatia ca in scoala lor pot invata si copiii cu dizabilitati", se arata in Studiul sociologic "Educatia de baza in R. Moldova" realizat anul trecut.

Lipsiti de viitor

"Un loc in societate si un viitor" – este tot ce-si doreste Rodica Turcan, o mama care de mai bine de sapte ani lupta ca sa dovedeasca celor din jur ca baiatul ei este la fel ca toti copiii. Catalin, feciorul ei, sufera de o maladie congenitala care se manifesta prin dereglari in miscare si in dezvoltarea mintala. In septembrie curent, Catalin a mers pentru prima data la scoala. Acum invata impreuna cu copiii sanatosi. Insa acest triumf a fost obtinut cu greu si a presupus anumite jertfe, in primul rind financiare, baiatul fiind inscris la o institutie privata, singura care a acceptat sa-l scolarizeze. Parintii lui Catalin ar vrea ca fiul lor sa studieze in baza programelor adaptate si sa aiba profesori pregatiti care sa-i ofere si sprijin, sa se afle intr-un mediu prietenos la scoala si chiar sa fie imbunatatite caile de acces in institutie pentru copiii cu nevoi speciale. Copiii sunt prietenosi cu Catalin, lucru care nu se poate spune despre unii dintre parinti, care nu-si ascund uneori nemultumirea. "Copiii bolnavi nu au ce cauta alaturi de cei sanatosi, locul lor e in scolile speciale", considera Elena, mama unei colege de clasa a lui Catalin. Cazul lui Catalin nu e unul singular. Majoritatea familiilor cu situatii similare au de trecut, in primul rind, peste indiferenta celor din jur.

Conventia ONU nu e argument pentru unii directori de scoala

Unul din motivele pentru care multi copii cu dizabilitati nu frecventeaza scoala este reticenta directorilor. Desi Conventia ONU cu privire la drepturile copilului prevede asistenta speciala si educatie pentru copiii cu nevoi speciale, acest document international nu reprezinta un argument convingator pentru unii manageri scolari, care gasesc o sumedenie de motive ca sa nu inscrie un copil cu dizabilitati la scoala. Directorii fie ca ii sfatuiesc sa-si dea copiii la internat, fie le propun instruire la domiciliu."Aratati-mi legea", - asa spun cei mai multi directori atunci cind incercam sa scolarizam un copil cu nevoi speciale si ne promit sa organizeze instruirea la domiciliu. Insa, profesorul vine la copil cel mult pina in clasa IV, dupa care familia este indemnata sa renunte la carte", afirma Tatiana Seredenco, director executiv asociatia obsteasca „Azi" din Cahul.

Majoritatea parintilor spun ca au avut probleme cind au incercat sa-si inscrie copiii la scoala din localitatea de bastina. Este si cazul unei fetite din raionul Leova, care acum e mindria scolii. Directorul nici nu a vrut sa auda despre inscrierea fetei in clasa intiia, argumentind ca niciun invatator nu va dori sa-si asume o asemenea povara. Mama fetei, insa, nu a cedat si a batut la usile mai multor instante din raion pina a reusit sa obtina respectarea dreptului copilului ei la studii. Alina e acum in clasa a III-a, are o multime de prieteni si e greu de crezut ca pina a merge la scoala, practic, nu a iesit din ograda si nu a comunicat cu copiii.

Banii statului – dati pe vint

Analizele financiare, efectuate in cadrul proiectelor de reformare a sistemului rezidential, releva ca in fiecare an pentru intretinerea unui copil cu nevoi speciale in institutiile speciale se cheltuiesc cel putin 20-30 de mii de lei, cea mai mare parte revenind cheltuielilor salariale, intretinerii cladirilor etc. Cheltuielile generale calculate pentru intretinerea unui elev in institutiile rezidentiale sunt de 2?3 de ori mai mari decit cele pentru copiii aflati in casele de tip familial si de 5?6 de ori mai mari decit cele pentru elevii din institutiile de invatamint general.

Elizaveta Iurcu, specialista principala in problemele copiilor si familiilor in dificultate din raionul Orhei sustine ca statul nu are o politica eficienta de gestionare a mijloacelor financiare destinate copiilor. "Sumele enorme care se cheltuie pentru intretinerea copiilor in institutiile speciale ar trebui readresate parintilor. Sa se calculeze toate necesitatile unei familii cu un copil cu dizabilitati si sa i se ofere sprijinul de care are nevoie pentru a-si creste copilul. Avem cazuri in care copilul revine in familie la 18 ani din scoala speciala, dar e strain si pentru familie, si pentru comunitate", spune Elizaveta Iurcu.

Legea creeaza probleme

Reprezentantii mai multor ONG-uri active in domeniul drepturilor omului sustin ca legislatia actuala este discriminatorie in raport cu copiii cu dizabilitati. Legile existente nu interzic, dar nici nu favorizeaza includerea copiilor cu nevoi speciale in scolile generale. De exemplu, Legea privind protectia sociala a invalizilor spune ca "Invalizii fac studii generale, medii de specialitate si superioare in institutii de invatamint de tip general, iar in caz de necesitate, in institutii de invatamint speciale". In acelasi timp, Legea invatamintului si Legea privind drepturile copilului fac referinta la educatia copiilor cu dizabilitati doar in contextul invatamintului special.

Aceste prevederi ale legislatiei nationale vin in contradictie cu prevederile Conventiei ONU privind drepturile copilului, sustine Ion Ciubotarica, jurist la Centrul de asistenta juridica pentru persoanele cu dizabilitati. Pentru ca legislatia in domeniu este extrem de permisiva, unii directori refuza scolarizarea copiilor cu dizabilitati. Legislatia in domeniul educatiei trebuie sa dea prioritate institutiilor de invatamint general in procesul de educare si instruire a copiilor cu dizabilitati, iar la institutiile speciale sa se recurga doar in cazurile cele mai grave, sustin juristii de la Centrul de asistenta juridica pentru persoanele cu dizabilitati.

Ignorati sau chiar respinsi de societate, copiii cu dizabilitati isi pierd, incet-incet, dreptul la o viata normala. Pasii facuti de autoritati sunt atit de marunti, incit riscam sa mai pierdem o generatie de copii.